Gripen și ritmul deciziilor – o poliță de asigurare pentru Europa
Mijlocul lunii octombrie a adus o veste care se înscrie direct în arhitectura de securitate a UE și a NATO: Stockholm și Kyiv au semnat o scrisoare de intenție privind 100–150 de avioane de vânătoare JAS 39 Gripen din seria E, deschizând calea unei ample programe de reînarmare a Forțelor Aeriene ale Ucrainei. Acordul a fost anunțat public de prim-ministrul Suediei, Ulf Kristersson, în cadrul unei conferințe de presă comune cu președintele Volodimir Zelenski.
Calendarul – un test politic pentru aliați. Partea ucraineană indică un orizont optimist pentru apariția primelor avioane deja în 2026; în același timp, Ulf Kristersson menționează un posibil început al livrărilor în termen de trei ani – un interval realist pentru o serie mare și pentru pregătirea personalului. Concluzia este simplă: totul depinde de ritmul finanțării, al instruirii și al contractării – atunci când deciziile sunt rapide, „trei ani” se pot comprima la „anul următor”.
De ce anume Gripen pentru nevoile Ucrainei. Potrivit Forțelor Aeriene ale Ucrainei, avionul suedez are costuri de exploatare mai reduse, se integrează ușor în ecosistemul NATO de armament și comunicații și corespunde perfect logicii aviației dispersate – esențiale pentru o țară ale cărei aerodromuri sunt lovite regulat de rachete și drone. Experiența de luptă a piloților ucraineni confirmă aceste avantaje: prizele laterale de aer reduc riscul de absorbție a resturilor de pe pistele deteriorate; revenirea rapidă în aer – prin ciclul optimizat de pregătire și posibilitatea de „hot refuel” (alimentare la sol cu motorul pornit) – minimizează timpul vulnerabil la sol; gama largă de armament compatibil NATO și european extinde rezerva de muniții; costul pe oră de zbor este considerabil mai mic decât la platformele sovietice; rachetele aer-aer METEOR oferă rază mare și control situațional în lupta aeriană. Această combinație de calități face din Gripen „opțiunea ideală” pentru Ucraina în actualul război și pentru economia postbelică de exploatare – o poziție exprimată clar de piloții ucraineni.
La nivel operațional, Gripen completează F-16, preluând o parte din sarcinile de acoperire, interceptare și contracarare a aviației ruse la distanță, în special în zonele unde sunt critice pistele scurte și terenurile improvizate. Nu este vorba despre o „modernizare cosmetică”, ci despre o schimbare tehnologică de echilibru – de la o apărare antiaeriană reactivă la un manevru aerian flexibil, care obligă adversarul să țină cont de riscul pierderilor. Publicațiile de specialitate confirmă acest scenariu, subliniind atât amploarea acordului (până la 150 de aparate), cât și specificul versiunii E, concepută încă de la început pentru a opera sub amenințarea atacurilor cu rază lungă asupra bazelor.
Semnalul geopolitic pentru România și flancul estic. Coridorul de livrare al Gripen nu privește doar cerul de deasupra Niprului; el consolidează densitatea scutului comun de la Dunăre până la Baltică. Ori de câte ori ritmul sprijinului scade, Moscova obține o fereastră suplimentară pentru „escaladarea treptată” – de la atacuri masive asupra infrastructurii energetice ucrainene până la incidente în spațiul aerian al statelor UE. De aceea, decizia Suediei de a lua în calcul o livrare la scară mare – împreună cu disponibilitatea de a finanța muniția și mentenanța – nu este un gest de altruism, ci o poliță rațională de asigurare pentru aliați. Când Gripen intră în serviciu alături de F-16, pragul de risc pentru Federația Rusă crește, iar tentația de a „exporta războiul dincolo de Ucraina” scade – ceea ce influențează direct securitatea Mării Negre și a litoralului românesc.
În prioritățile bugetare și de securitate trebuie luate în considerare mai mulți factori interdependenți: finanțarea constantă a pregătirii piloților și tehnicienilor, asigurarea pieselor de schimb și a munițiilor, integrarea Gripen în sistemul unitar cu mijloacele terestre de apărare antiaeriană și război electronic pentru a crește eficiența globală a apărării, precum și menținerea ritmului de livrări pentru F-16 în paralel cu dezvoltarea noului potențial. Pentru statele vecine, toate acestea reprezintă o alternativă mai ieftină și mai eficientă decât acoperirea consecințelor unor eventuale breșe în scutul aerian.
Concluzia este clară – atât pentru Kyiv, cât și pentru București: încetinirea sprijinului pentru Ucraina crește direct riscurile pentru Europa, în timp ce accelerarea programului Gripen – combinată cu inițiativele deja în derulare – reduce spațiul de presiune al Rusiei și împinge războiul acolo unde îi este locul: într-un impas strategic.