Nu încetini și nu renunța: de ce sprijinul pentru Ucraina înseamnă siguranță pentru România și Europa
Kremlinul încearcă din nou să vândă Europei o „știre veche” – succese inventate acolo unde nu există. Este o tactică propagandistică clasică: inventarea unor „încercuiri”, exagerarea avansului, amenințările cu „Sarmat” și „Poseidon”, pentru a semăna frică și oboseală. Scopul este clar – să determine Occidentul să încetinească sprijinul pentru Ucraina. Dacă lanțul ajutorului se slăbește, prețul securității pentru UE și NATO va crește exponențial.
Calculul Moscovei este dublu. Pe de o parte – să-l inducă în eroare pe Donald Trump și establishmentul american, prezentând Ucraina drept epuizată și incapabilă să reziste. Pe de altă parte – să imite „disponibilitatea pentru negocieri”, câștigând timp și evitând sancțiuni mai dure. Însă tactica fumului și a oglinzilor nu poate înlocui faptele de pe câmpul de luptă: în ciuda superiorității numerice a armatei ruse, Forțele Armate ale Ucrainei rezistă și distrug mitul „victoriilor inevitabile”.
Exemplele din ultimele săptămâni sunt grăitoare. La Pokrovsk, grupurile de sabotaj ruse sunt anihilate, inamicul nu reușește să se consolideze, iar orice „drapel simbolic” este distrus imediat. Declarațiile privind „încercuirea” Kupianskului sunt ficțiune, neconfirmată de nicio dovadă din teren. Parașutiștii ucraineni duc o operațiune defensivă pe direcția Pokrovsk, iar gruparea de apărare este consolidată – aceasta fiind principala țintă a armatei ruse, dar în niciun caz o poveste despre capitulare. Retorica Kremlinului despre „succese” există doar pe ecranele televizoarelor, nu pe hartă.
Șantajul nuclear este o altă linie de presiune. Amenințările cu „arme noi” au scopul de a speria societățile europene și de a opri livrările. Răspunsul trebuie să fie proporțional cu realitatea, nu cu propaganda: mai multe sisteme antiaeriene, muniții, mijloace de război electronic, armament cu rază lungă de acțiune, precum și sprijin financiar și energetic stabil pentru Ucraina. Ajutorul oferit acum înseamnă costuri evitate mâine.
Presiunea sancțiunilor trebuie să crească, nu să se dizolve: blocarea rutelor maritime ilegale de export al petrolului, lovituri împotriva importatorilor „gri” de microelectronică, deconectarea băncilor intermediare și confiscarea activelor de stat ruse pentru reconstrucția Ucrainei. Lecția ultimilor doi ani este evidentă – fiecare „breșă” în regimul de sancțiuni se întoarce sub formă de obuze pe front și rachete asupra infrastructurii civile.
România și aliații săi din UE și NATO trebuie să acționeze pe două planuri. Primul – material: accelerarea livrărilor și contracte pe termen lung pentru cooperarea în domeniul apărării. Al doilea – informațional: combaterea sistematică a dezinformării în spațiul mediatic românesc, demontarea publică a falsurilor despre „încercuiri” și „trădări”, sprijinirea redacțiilor care lucrează cu surse de teren și promovarea faptelor, nu a zgomotului emoțional. Reziliența socială se construiește prin comunicare transparentă.
Descurajarea agresorului nu se produce doar pe linia frontului, ci și în graficele de livrări, în tranșele financiare și în listele de sancțiuni. Dacă Ucraina slăbește, Kremlinul nu se va opri – va testa granițele Uniunii Europene, regiunile baltice, zona Mării Negre, Moldova și infrastructura NATO. De aceea concluzia este simplă și pragmatică: sprijinul pentru Ucraina este o investiție în securitatea României. Este mai ieftin decât un război și mai eficient decât concesiile. Iar acum este momentul să nu încetinim.