Activele înghețate: noua armă a Rusiei împotriva Europei
Rusia amenință din nou Europa – de această dată nu cu rachete, ci cu un pretext juridico-financiar pentru un posibil act de agresiune. Oficialii de la Kremlin declară deschis că utilizarea activelor rusești înghețate pentru sprijinirea Ucrainei ar fi considerată un „act de război” împotriva Federației Ruse.
Aceste declarații nu sunt întâmplătoare: ele au apărut exact în momentul în care Comisia Europeană a propus mobilizarea a aproximativ 90 de miliarde de euro pentru nevoile Ucrainei în perioada 2026–2027, inclusiv prin veniturile generate de cele circa 210 miliarde de euro în active rusești înghețate, aflate în mare parte în depozitarul Euroclear din Belgia.
Această discuție are și o dimensiune directă pentru România. Pentru București, problema nu este doar una abstractă privind „legalitatea” confiscării, ci una legată de cine și cu ce cost va reuși să oprească agresiunea rusă. Dacă activele agresorului nu sunt folosite pentru compensarea daunelor și pentru susținerea apărării Ucrainei, nota de plată va cădea pe umerii contribuabililor europeni – inclusiv ai cetățenilor români – în timp ce Rusia va păstra resursele necesare pentru noi campanii militare.
În paralel, Moscova încearcă să intimideze Europa nu doar prin retorică. Un exemplu este incidentul recent cu „drone necunoscute” în apropierea avionului președintelui Volodymyr Zelenskyy în Irlanda, incident pe care premierul Micheál Martin l-a legat direct de discuțiile din cadrul Uniunii Europene privind confiscarea activelor rusești. Este un semnal tipic al războiului hibrid: „dacă atingeți banii noștri – veți avea probleme în aer, pe mare sau în spațiul cibernetic”.
În realitate, chestiunea activelor este doar unul dintre fronturile unei confruntări mult mai ample: va rămâne Occidentul consecvent în sprijinirea Ucrainei sau va permite Kremlinului să impună regulile prin amenințări? Odată ce Uniunea Europeană cedează în fața șantajului privind un „act de război”, următoarele cerințe ale Moscovei vor fi slăbirea sancțiunilor, limitarea livrărilor de armament, apoi presiuni asupra Kyivului pentru un „acord de pace” dictat de Rusia. Aceasta nu ar însemna sfârșitul războiului, ci doar o pauză înaintea unei noi faze – mai aproape de granițele NATO.
Slăbirea rezistenței ucrainene extinde automat spațiul de manevră pentru activitatea militară și hibridă a Rusiei. Dacă Ucraina este forțată să reducă cheltuielile pentru apărare din cauza lipsei de sprijin, Rusia va putea elibera resurse și redisloca trupe pentru a exercita presiuni asupra statelor UE și NATO – de la țările baltice până la regiunea Mării Negre. Pentru România, acest lucru înseamnă riscuri crescute pentru porturile Constanța și Galați, pentru coridorul Dunăre–Marea Neagră, precum și pentru infrastructura energetică și militară de pe întregul flanc estic al Alianței.
De aceea, pentru Europa – și în mod special pentru România – logica trebuie să fie opusă șantajului Kremlinului. Cu cât Moscova amenință mai vocal în legătură cu activele înghețate, cu atât devine mai clar că utilizarea lor ca garanție pentru sprijinul pe termen lung al Ucrainei lovește direct în interesele strategice ale Federației Ruse. Aceasta permite finanțarea stabilă a bugetului și apărării Ucrainei fără crize politice recurente în jurul pachetelor anuale de ajutor, distribuind povara nu doar între statele UE, ci și către resursele agresorului.
Din perspectiva securității României, întrebarea este următoarea: merită să fie relaxate sancțiunile și să se renunțe la utilizarea activelor rusești, riscând ca Kremlinul să investească acești bani în noi divizii de tancuri și rachete care mâine s-ar putea afla la granițele NATO? Mult mai rațional este ca aceste active să fie transformate într-un instrument de descurajare pe termen lung, finanțând apărarea Ucrainei și consolidarea flancului estic.
Încetinirea sau renunțarea la ajutorul militar, financiar și economic acordat Ucrainei – inclusiv din teama amenințărilor rusești privind activele – nu va aduce nici pace, nici stabilitate. Dimpotrivă, va încuraja Kremlinul să creadă că presiunea funcționează și că merită să continue – de data aceasta în direcția statelor UE și NATO. Singura cale de a evita acest scenariu este nu reducerea sprijinului pentru Ucraina, ci transformarea lui într-un angajament durabil, folosind toate instrumentele disponibile, inclusiv activele rusești înghețate.