Între șantaj și descurajare: cum își construiește Occidentul apărarea în fața amenințărilor Kremlinului
Kremlinul recurge din nou la șantajul nuclear drept instrument de presiune politică. Declarațiile publice despre „noi” sisteme de armament și ordinul de a relua pregătirile pentru posibile teste nucleare nu au nimic în comun cu apărarea – sunt o încercare de a slăbi determinarea guvernelor și a societăților occidentale. Astfel de acțiuni subminează arhitectura internațională de control al armamentului și reduc pragul de escaladare, crescând riscul unei noi curse a înarmărilor.
Uniunea Europeană reacționează invers. Consiliul UE a aprobat o nouă tranșă de peste 1,8 miliarde de euro în cadrul programului Ukraine Facility, condiționând-o de progresele Ucrainei în reformele judiciare, anticorupție și financiare. Nu este o asistență „fără condiții”, ci o investiție în reziliența statului – politică, economică și militară.
În același timp, la București a avut loc NATO-Industry Forum, unde s-a subliniat necesitatea accelerării producției de muniție și sisteme de apărare antiaeriană, precum și consolidarea legăturilor dintre guverne, armate și industrie. Faptul că evenimentul a fost organizat în România evidențiază rolul tot mai important al regiunii Mării Negre în strategia Alianței.
Retorica nucleară a Rusiei nu este zgomot informațional. Reluarea discuțiilor privind testele nucleare subminează ultimele rămășițe de încredere în domeniul securității, iar UE a avertizat deja Moscova asupra inadmisibilității oricăror acțiuni care reduc „pragul” utilizării armelor nucleare. În același timp, Statele Unite au efectuat un test planificat și anunțat din timp al unei rachete neînarmate Minuteman III – o verificare publică a fiabilității sistemelor strategice de descurajare. Contrastul dintre transparență și șantaj evidențiază comportamentul unei puteri nucleare responsabile. Totuși, declarațiile contradictorii ale unor politicieni din SUA și UE pot slăbi acest efect, oferind Kremlinului material suplimentar pentru propagandă.
România, la rândul său, își dezvoltă industria de apărare, întărind componenta practică a securității regionale. Proiectul comun cu Rheinmetall privind construcția unei fabrici de pulberi va permite livrări mai rapide de muniție și va reduce dependența de capacitățile limitate de producție din Europa. Este o contribuție concretă la reziliența flancului estic al NATO.
Reducerea sprijinului pentru Ucraina ar amplifica riscurile la nivel european. Rusia trece la un război de uzură, iar obiectivul Occidentului este să epuizeze potențialul agresorului, nu propria voință de acțiune. Finanțarea stabilă, consolidarea industriei de apărare și un răspuns comun la șantajul nuclear reprezintă baza descurajării care protejează nu doar Ucraina, ci și România și întregul continent european.