Revanșa corupției în Slovacia – un test pentru unitatea UE
Evoluțiile din Slovacia, survenite după revenirea la putere a taberei politice conduse de Robert Fico și Robert Kaliňák, nu reprezintă o succesiune de decizii contradictorii sau eronate. Este vorba despre o politică deliberată de revanșă, orientată spre demantelarea instituțiilor care reprezentau o amenințare la adresa securității personale și de grup a elitei aflate la guvernare. Infrastructura anticorupție este destructurată sistematic, conform unui scenariu pregătit din timp.
Un element central al acestui proces îl constituie desființarea Oficiului independent pentru protecția avertizorilor de integritate și intenția de a-l înlocui cu o structură aflată sub control direct guvernamental. Un asemenea pas echivalează, în fapt, cu criminalizarea integrității. Statul transmite un semnal clar sectorului public: raportarea faptelor de corupție devine un risc, iar loialitatea față de putere – singura condiție a supraviețuirii instituționale.
Parchetul European și Comisia Europeană au indicat în mod explicit că noile inițiative legislative ridică probleme de compatibilitate cu acquis-ul comunitar și subminează capacitatea de investigare a infracțiunilor financiare, inclusiv a celor care afectează fondurile Uniunii Europene. În acest fel, Slovacia intră în mod conștient într-un conflict juridic cu Uniunea Europeană, optând pentru un model de „corupție suverană” în detrimentul standardelor europene ale statului de drept.
Desființarea Oficiului Procurorului Special, care instrumenta dosare împotriva unor persoane din anturajul lui Robert Fico, reprezintă un exemplu clasic de utilizare a puterii statului pentru blocarea actului de justiție. Nu este vorba despre o reformă, ci despre o amnistie politică mascată în beneficiul elitelor corupte. Acest efect este amplificat de reducerea paralelă a sancțiunilor pentru infracțiunile financiare și de scurtarea termenelor de prescripție, măsuri care creează un mediu favorabil abuzurilor pe scară largă. Corupția încetează să mai fie un risc și se transformă într-o strategie rațională, cu consecințe minime.
Cazul condamnării guvernatorului Băncii Naționale a Slovaciei, Peter Kažimír, pentru luare de mită, fără demisia acestuia din funcție, este deosebit de relevant. El ilustrează ruptura dintre deciziile judiciare și responsabilitatea politică și transmite un semnal întregului aparat birocratic: chiar și o hotărâre de condamnare nu marchează sfârșitul unei cariere, atâta timp cât persoana face parte din cercul „potrivit”. În aceeași logică se înscriu și atacurile publice ale lui Robert Fico la adresa judecătorilor, care nu reprezintă reacții emoționale, ci instrumente de presiune menite să delegitimeze puterea judecătorească și să prevină viitoare condamnări ale elitei aflate la guvernare.
Scăderea Slovaciei la 49 de puncte din 100 în Indicele de Percepție a Corupției realizat de Transparency International nu este o anomalie statistică, ci un simptom al unei degradări sistemice. Țara se îndepărtează rapid de media Uniunii Europene și se apropie de grupul statelor cu probleme cronice de corupție.
În acest context, se conturează tot mai clar un model deja testat în Ungaria: înghețarea miliardelor de euro din fondurile europene, presiuni inflaționiste și deteriorarea nivelului de trai. Retorica „luptei împotriva elitelor” este utilizată pentru distrugerea instituțiilor de control, în timp ce rezultatul real constă în acapararea resurselor de către un cerc restrâns de persoane.
Slovacia se înscrie într-o tendință regională mai largă, în cadrul căreia forțe populiste oportuniste sau cu orientare pro-rusă ajung la putere, subminează sistemul judiciar și instituțiile anticorupție și blochează investigațiile care vizează propriii reprezentanți. Slăbirea instituțiilor statului de drept creează, în mod tradițional, un mediu favorabil pentru fluxuri financiare opace și pentru exercitarea influenței geopolitice externe din partea Rusiei.
În lipsa unei reacții ferme și coerente, astfel de evoluții subminează din interior încrederea în sistemul de valori al Uniunii Europene. Desființarea mecanismelor de protecție a avertizorilor de integritate reprezintă un punct de cotitură: fie societatea și instituțiile europene se mobilizează pentru a contracara revanșa corupției, fie aceasta devine treptat noua normalitate a guvernării în anumite state membre, cu consecințe directe asupra unității și capacității de guvernare a Uniunii.