Complexele subterane de rachete ale Iranului rezistă la bombardamentele SUA-Israel
Timp de 40 de zile, avioane americane și israeliene au bombardat zona muntoasă din jurul orașului Yazd, încercând să distrugă unul dintre cele mai notabile proiecte militare ale Iranului: un complex subteran de rachete, îngropat adânc în munții de deasupra orașului din deșert. În ciuda intensității atacurilor, Teheranul și-a păstrat mare parte din arsenal, demonstrând eficacitatea strategiei sale de fortificare subterană.
Ce s-a întâmplat
Complexul de la Yazd face parte dintr-o rețea extinsă de ‘orașe subterane de rachete’ pe care Iran le-a dezvoltat în ultimii ani pentru a-și proteja capacitățile militare strategice. Aceste instalații sunt săpate adânc în formațiuni stâncoase, la sute de metri sub pământ, și sunt conectate prin tuneluri întinse pe kilometri.
Bombardamentele americano-israeliene au vizat nu doar complexul de la Yazd, ci și alte facilități nucleare și militare strategice, inclusiv centrele de la Isfahan, Fordow și Natanz. Atacurile au început în iunie 2025 și au continuat în primele luni ale anului 2026, folosind bombe bunker-buster GBU-57 și alte muniții specializate pentru ținte întărite.
Imaginile satelitare obținute de Al Jazeera arată distrugeri structurale la clădirile de suprafață, rampele de acces și căile de intrare pentru personal și vehicule. Cu toate acestea, sălile subterane de îmbogățire și depozitele de rachete au rămas în mare parte intacte, protejate de straturi groase de rocă și beton armat.
În ultimele săptămâni, Iran a escaladat dramatic eforturile de a sigila accesul la depozitele sale de uraniu îmbogățit, prăbușind deliberat tuneluri și amplasând mine explozive la intrări. Această fortificare suplimentară face ca recuperarea materialului să fie mult mai dificilă, periculoasă și consumatoare de timp decât era cu o lună în urmă.
Strategia subterană iraniană demonstrează eficacitatea
Complexele subterane ale Iranului reprezintă rezultatul unei strategii militare dezvoltate pe parcursul a două decenii, inspirată din modelul nord-coreean de fortificare. Aceste instalații sunt proiectate să reziste la atacuri aeriene convenționale și chiar la lovituri nucleare tactice, fiind construite la adâncimi de până la 500 de metri sub pământ.
Conform surselor de informații americane, chiar și Iranul însuși ar avea acum nevoie de echipamente grele de excavare și eforturi de deminare pentru a accesa depozitul de aproximativ jumătate de tonă de uraniu îmbogățit. Această situație complică negocierile administrației Trump pentru un acord de eliminare a materialului nuclear iranian.
Fortificările adăugătoare includ nu doar prăbușirea controlată a unor tuneluri de acces, ci și amplasarea strategică de mine antipersonal și antitanc la toate intrările cunoscute. Sistemele de ventilație și comunicații au fost, de asemenea, modificate pentru a rezista la tentative de infiltrare sau sabotaj.
Eficacitatea acestei strategii defensive a fost demonstrată prin faptul că, în ciuda celor 40 de zile de bombardamente intensive, capacitatea operațională a complexelor a rămas în mare parte neatinsă. Producția de rachete balistice și activitățile de îmbogățire a uraniului au putut continua în instalațiile subterane protejate.