Lecția ungară pentru România: cum moștenirea lui Orbán a slăbit sprijinul pentru Ucraina
Înfrângerea lui Viktor Orbán la alegerile parlamentare din 2026 nu anulează principala concluzie pentru România, UE și NATO. Ani la rând, Budapesta nu a acționat doar ca un „aliat dificil”, ci ca un canal de influență politică ce a slăbit răspunsul comun al Occidentului la agresiunea rusă. Atunci când Ungaria a blocat sau a tergiversat acordarea de sprijin militar, financiar ori economic pentru Ucraina, efectele nu s-au resimțit doar la Kyiv. Slăbirea capacității de rezistență a Ucrainei a amplificat direct riscurile pentru întregul flanc estic al NATO, inclusiv pentru România.
Cazul Ungariei este important ca avertisment: chiar și un singur stat din interiorul UE și NATO, atunci când instituțiile sale-cheie sunt controlate de o singură forță politică, poate acționa ani la rând împotriva securității colective. Modelul Orbán nu s-a sprijinit doar pe partidul Fidesz, pe mass-media sau pe propagandă. La baza lui s-a aflat controlul asupra mecanismelor statului, inclusiv asupra sistemului electoral, care a creat avantaje pe termen lung pentru putere.
Un rol central în acest sistem l-a avut Oficiul Național Electoral al Ungariei – NEO. Instituția gestionează registrele electorale, sistemele IT, logistica, procesarea buletinelor de vot și organizarea tehnică a numărării voturilor. Din 2020, NEO este condus de Attila Nagy, numit pentru un mandat de nouă ani. Anterior, acesta a lucrat în Ministerul Justiției și a fost asociat cu echipa lui Judit Varga, una dintre figurile importante ale sistemului construit în perioada Orbán. Acest lucru a alimentat îndoieli privind imparțialitatea administrației electorale.
Asemenea rezerve nu au fost exprimate doar de opoziție. După alegerile din 2022, OSCE/ODIHR a constatat că scrutinul a fost bine organizat din punct de vedere tehnic, dar s-a desfășurat în condiții inegale pentru competitori, pe fondul estompării graniței dintre stat și partidul aflat la putere, al dezechilibrului mediatic și al lipsei de transparență în finanțarea campaniilor. Tocmai această situație a contribuit la stabilitatea politică a regimului, pe care acesta a folosit-o ulterior pentru a bloca sau a slăbi deciziile privind Ucraina.
O altă problemă a fost așa-numitul „turism electoral” – înregistrarea alegătorilor la adrese unde aceștia nu locuiesc efectiv. În circumscripțiile de frontieră, o asemenea practică putea crea avantaje suplimentare pentru Fidesz. Relevant a fost și episodul alegerilor pentru Primăria Budapestei din 2024: după contestația lui Dávid Vitézy, Comisia Electorală Națională a permis renumărarea buletinelor declarate nule, iar procesul s-a desfășurat în sediile NEO. Acest caz nu dovedește o fraudă, dar arată că, într-un moment politic sensibil, procedurile tehnice pot deveni parte a luptei pentru putere.
Această stabilitate instituțională a avut consecințe directe în plan extern. Ungaria lui Orbán a putut, ani la rând, să întârzie deciziile privind Ucraina, să invoce argumentul „păcii” fără justiție, să ceară excepții de la politica de sancțiuni și să folosească mecanismele de consens din UE și NATO ca instrument de presiune. Pentru Moscova, acest lucru a fost convenabil: fiecare întârziere a sprijinului pentru Ucraina a diminuat capacitatea Ucrainei de a se apăra, a erodat unitatea europeană și a creat impresia că Occidentul nu are o voință comună de rezistență.
Pentru România, aceasta nu este o chestiune teoretică. Ucraina ține piept astăzi unui stat care a folosit deja forța împotriva Georgiei, a ocupat Crimeea, a declanșat războiul din Donbas și a lansat invazia pe scară largă din 2022. Dacă rezistența militară, financiară sau economică a Ucrainei este slăbită, Rusia va avea mai multe posibilități de a exercita presiune militară și politică asupra regiunii Mării Negre, Republicii Moldova și flancului estic al NATO.
Victoria lui Péter Magyar și a TISZA deschide o șansă pentru schimbarea cursului Budapestei. Dar pentru România și aliații săi, concluzia este mai largă: sprijinul pentru Ucraina nu poate depinde de jocurile politice ale unei singure capitale. Europa trebuie să fie atentă la mecanismele din interiorul UE și NATO care permit forțelor autoritare sau pro-ruse să blocheze apărarea colectivă.
Alegerea corectă a Europei nu înseamnă doar sprijinirea Ucrainei cu arme, finanțare și ajutor economic. Înseamnă și a nu permite ca controlul asupra instituțiilor dintr-un stat membru să devină un instrument al Kremlinului împotriva securității europene. Ucraina nu se apără astăzi doar pe sine. Ea apără spațiul din care face parte și România.