Ucraina limitează deminarea lângă front. Ce arată cele 274 km² și cele 193 de utilaje inactive

La 26 octombrie, Ministerul Apărării de la Kiev a anunțat că Ucraina limitează planificarea unor noi lucrări de deminare umanitară în șase regiuni aflate lângă front și granița cu Rusia. Decizia privește terenurile situate la 20–50 de kilometri de linia luptelor sau de frontieră, unde curățarea minelor încă nu a început. Riscul pentru echipele care lucrează în câmp a devenit prea mare.

Ucraina nu abandonează însă terenurile deja intrate în lucru. Operațiunile începute pot continua dacă situația militară permite. Există și excepții pentru intervențiile urgente, evacuări și accesul populației la adăposturi. Regula oprește pregătirea unor proiecte noi în zonele periculoase, dar permite intervențiile urgente.

Dimensiunea practică se vede într-un inventar discutat cu zece zile înainte. Ministerul Apărării propunea suspendarea planificării pentru 2.908 parcele, însumând 274 de kilometri pătrați, în vreme ce pe alte 702 parcele, cu 106 kilometri pătrați, lucrările erau deja în desfășurare. Cifrele descriu propunerea din 16 octombrie. Comunicatul deciziei finale, din 26 octombrie, nu publică o nouă listă nominală a parcelelor.

Șase regiuni și o distanță care schimbă regulile

Decizia anunțată de Ministerul Apărării se aplică unor teritorii din regiunile Donețk, Dnipropetrovsk, Herson, Mikolaiv, Harkiv și Sumî. Nu este o interdicție generală pentru toate aceste regiuni. Autoritățile au delimitat o zonă în funcție de distanța față de linia de contact și frontiera cu statul agresor, apoi au vizat suprafețele unde deminarea umanitară nu pornise.

Regula vine după discuții purtate în sectorul deminării de mai multe săptămâni. La reuniunea din 16 octombrie, oficialii analizau extinderea zonei de precauție de la 20 la 50 de kilometri. Argumentul era legat de dronele rusești, schimbarea pozițiilor de luptă și posibilitatea ca un teren curățat să fie contaminat din nou. O echipă de geniști civili nu poate fi tratată ca o unitate militară trimisă în misiune de luptă.

La 26 octombrie, autoritatea națională pentru acțiunea împotriva minelor a aprobat limitarea planificării. Ședința extraordinară a fost prezidată de viceministrul apărării Vasîl Șkurakov. Formularea oficială lasă loc unei verificări individuale a riscului. Nu există în comunicat o dată la care toate operațiunile din zonă trebuie să înceteze.

Și tipul de activitate contează. Kievul suspendă în perimetrul de 50 de kilometri examinarea netehnică inițială, procesul prin care echipele adună informații și stabilesc unde ar putea exista muniții. În locul ei este prevăzută examinarea netehnică țintită, realizată în primul rând de operatori guvernamentali. Organizațiile nonprofit pot fi implicate cu acordul lor atunci când resursele publice nu ajung.

Cele 274 de kilometri pătrați apar într-un plan, nu într-un bilanț final

La reuniunea sectorială din 16 octombrie, Ministerul Apărării a prezentat 2.908 parcele cu o suprafață totală de 274 km² pentru care propunea oprirea planificării noilor proiecte. În același inventar apăreau 702 parcele, totalizând 106 km², pe care echipele lucrau deja. Ministerul propunea ca aceste operațiuni să fie terminate atunci când condițiile de securitate o permit.

Împreună, cele două categorii însumează 380 km². Acest total nu reprezintă suprafața minată efectiv și nici un număr de kilometri pătrați pierduți definitiv pentru agricultură. Include terenuri cu stadii diferite de verificare. Diferența dintre contaminarea confirmată și cea doar suspectată este importantă atunci când se discută despre costuri, riscuri și termene de recuperare.

Ministerul Apărării nu a anexat comunicatului din 26 octombrie un inventar actualizat care să confirme că toate cele 2.908 parcele intră nemodificat în noul regim. De aceea, amploarea cuantificată poate fi prezentată corect drept bază a propunerii, nu drept rezultat cadastral definitiv al hotărârii.

Mai există o diferență cu efect direct asupra comunităților. O suprafață înscrisă pentru deminare nu este automat o exploatație agricolă care producea înainte de război. Unele terenuri includ drumuri, spații forestiere sau infrastructură. Fără date pe categorii, valoarea economică a amânării nu poate fi calculată în bani pornind numai de la cei 274 km².

Mașinile de deminare există, dar majoritatea nu lucrează în câmp

O altă informație apărută din aceeași reuniune arată de ce noul regim de securitate se suprapune peste o problemă de capacitate. Potrivit datelor publicate la 23 octombrie, în evidențele operatorilor statali, comerciali și internaționali existau 324 de mașini mecanizate de deminare. Numai 131 erau folosite efectiv pentru lucrări în teren.

Restul de 193, adică aproape 60% din parc, nu erau mobilizate în câmp. Ministerul a invocat lipsa pieselor de schimb, uzura, dificultățile reparațiilor în condiții de teren, riscurile logistice și costurile ridicate de întreținere. Procentul descrie disponibilitatea în momentul raportării. Nu dovedește că fiecare dintre cele 193 de utilaje era defect definitiv sau inutilizabil.

Diferența dintre categorii este considerabilă. Operatorii comerciali și internaționali foloseau 105 dintre cele 120 de mașini aflate la dispoziția lor. Structurile publice utilizau 26 de mașini în regiunile Harkiv, Herson și Kiev. Rezultă că toate utilajele active declarate, 105 plus 26, explică totalul de 131. Cifrele nu indică și repartizarea exactă a tuturor utilajelor inactive după fiecare cauză.

Viceministrul economiei Ihor Bezkaravainîi a atras atenția asupra diversității modelelor primite din numeroase țări. Un parc alcătuit din echipamente foarte diferite obligă operatorii să caute componente compatibile, tehnicieni și proceduri de reparație pentru fiecare tip. Propunerea discutată a fost dezvoltarea mentenanței locale și folosirea unor mașini fabricate în Ucraina acolo unde acestea corespund cerințelor tehnice.

Comparația relevă un blocaj dublu. Unele terenuri sunt prea periculoase pentru a începe lucrări noi, iar în alte locuri numărul mașinilor disponibile în practică este mai mic decât inventarul național. Simpla cumpărare a unor utilaje suplimentare nu rezolvă problema dacă nu există transport, piese și personal pentru menținerea lor în funcțiune.

Excepțiile protejează accesul la spitale și evacuarea oamenilor

În comunicatul din 26 octombrie, Kievul păstrează posibilitatea unor intervenții neplanificate la solicitarea motivată a administrațiilor militare regionale, a Centrului de Deminare Umanitară sau a operatorilor. Fiecare cerere trebuie evaluată prin prisma pericolului și a operațiunilor militare. Această procedură permite tratarea cazurilor urgente fără revenirea la o activitate generalizată în zona de risc.

Prioritățile anunțate sunt evacuarea civililor și accesul la intervenții de urgență, adăposturi, servicii medicale și ajutor umanitar. Pentru o comunitate aflată sub atac, degajarea unui drum către ambulanță poate avea o importanță imediată mai mare decât recuperarea unei suprafețe agricole care nu poate fi lucrată în siguranță.

Operatorii au însă nevoie să știe cine decide și cât durează răspunsul. La reuniunea sectorială, Paul Heslop, consilier superior al coordonatorului ONU pentru acțiunea împotriva minelor în Ucraina, a cerut reguli clare și explicații atunci când o autorizație este refuzată. Observația a fost făcută înaintea adoptării deciziei finale și privea modul în care procedura urma să fie aplicată.

O evaluare individuală poate evita o interdicție disproporționată. Ea poate produce și întârzieri dacă cererile se acumulează la puțini funcționari sau dacă operatorii primesc instrucțiuni diferite de la instituții diferite. Documentul public din 26 octombrie precizează categoriile de excepții, dar nu furnizează un termen standard de răspuns pentru fiecare solicitare.

Din acest motiv, primele informații relevante pentru evaluarea măsurii vor fi numărul cererilor, câte sunt acceptate, durata aprobării și incidentele înregistrate în timpul intervențiilor. Fără aceste date, o reducere a numărului de proiecte începute poate reflecta atât evitarea unor riscuri reale, cât și proceduri care funcționează prea lent.

Calendarul pentru 2027 trebuie refăcut după noua regulă

Decizia vine într-o perioadă în care Ucraina reorganizează planificarea anuală. Guvernul a aprobat în octombrie un calendar comun pentru autorități și operatori. Până la 15 noiembrie, administrațiile regionale trebuie să înainteze necesarul identificat în comunități. Finanțarea este comunicată până la 1 decembrie, proiectul planului este pregătit până la 10 decembrie, iar aprobarea trebuie să aibă loc până la 30 decembrie.

Extinderea zonei de precauție schimbă condițiile în care sunt selectate proiectele. Unele suprafețe identificate mai devreme pot necesita o nouă evaluare. Altele pot fi înlocuite cu terenuri unde echipele pot lucra efectiv. O astfel de schimbare trebuie comunicată și donatorilor, mai ales când finanțările au fost pregătite pentru anumite regiuni sau anumite tipuri de intervenție.

Ucraina are deja o piață de servicii de deminare finanțată inclusiv prin mecanisme publice. Datele platformei naționale arată că în septembrie au revenit în utilizare încă 51 de hectare prin programul de compensare, iar peste 20.000 de hectare fuseseră curățate în cei doi ani ai programului. Aceste cifre sunt distincte de suprafețele potențial contaminate din banda de securitate și nu pot fi scăzute una din alta.

Pentru operatori, o modificare de plan are costuri reale. Echipele trebuie mutate, contractele pot necesita revizuiri, iar utilajele pregătite pentru un tip de teren nu sunt automat potrivite altuia. Reorganizarea are sens dacă reduce expunerea oamenilor la atacuri și permite ca echipamentele disponibile să fie folosite acolo unde pot produce rezultate sigure.

O soluție durabilă va depinde și de reparațiile celor 193 de mașini inactive, dar rapoartele publice nu indică deocamdată câte pot reveni rapid în teren și cât ar costa acest lucru. Fără această estimare, numărul total de utilaje cumpărate de parteneri poate supraevalua capacitatea efectivă a programului.

De ce România trebuie să urmărească suprafețele redate economiei ucrainene

România este vecina unei țări în care războiul Rusiei continuă să lase mine pe terenuri agricole și în apropierea infrastructurii. Curățarea acestor suprafețe este necesară pentru reluarea producției locale, pentru siguranța drumurilor și pentru revenirea familiilor. Efectele economice pot ajunge și în relațiile comerciale regionale, inclusiv în transportul de mărfuri prin porturile dunărene.

Nu există însă în anunțul din 26 octombrie o estimare a volumelor de cereale care nu vor mai fi exportate prin România în urma deciziei. Un asemenea calcul ar cere să știm câte dintre parcelele amânate sunt agricole, ce produceau, dacă aveau acces la transport și când ar fi devenit utilizabile. A atribui imediat o scădere a traficului portuar acestei reguli ar depăși dovezile existente.

Pentru București și pentru partenerii europeni implicați în reconstrucția Ucrainei, informația utilă este alta. Kievul încearcă să împace două nevoi care se ciocnesc în aceeași regiune: recuperarea pământului și protejarea oamenilor care îl curăță. În lipsa securității, investiția într-o operațiune poate fi pierdută dacă zona este bombardată sau contaminată din nou.

Ministerul Apărării a ales pe 26 octombrie să limiteze pregătirea de noi proiecte în loc să închidă complet zona. Următorul test va fi publicarea unor reguli de autorizare aplicabile de la o regiune la alta și a unor date despre utilajele readuse în funcțiune. De aceste două rezultate depinde dacă noua limită de 50 de kilometri va proteja echipele fără să blocheze inutil revenirea comunităților la o viață sigură.

Foto principală: utilajul de deminare Armtrac 400 al Serviciului de Stat pentru Situații de Urgență al Ucrainei, regiunea Harkiv, 10 aprilie 2024. Fotografie de arhivă, ilustrativă, care nu prezintă decizia din 26 octombrie 2026. Sursa: kh.dsns.gov.ua / Wikimedia Commons. Licență CC BY 4.0.