Războiul orașelor în 2026: lecții din conflictul Iran-Irak

De mai bine de patru ani, conflictul dintre Rusia și Ucraina se desfășoară într-un ritm lent, fiecare avans fiind costisitor. În acest context, ambele părți și-au îndreptat atenția către atacurile asupra infrastructurii și orașelor din spatele liniilor frontului.

Acest tip de război nu este nou. În anii ’80, conflictul dintre Iran și Irak a trecut printr-o etapă similară, cunoscută sub numele de „războiul orașelor”. După o perioadă de confruntări mobile, războiul s-a transformat într-unul de poziții, iar ambele țări au început să atace sistematic orașele adversarului.

În 1980, Saddam Hussein a invadat Iranul, așteptându-se la o victorie rapidă. Însă, conflictul s-a prelungit, iar Irakul a început să lovească orașe mari din Iran, precum Teheran și Isfahan, utilizând rachete balistice sovietice și versiuni dezvoltate local. Iranul a răspuns cu atacuri asupra orașelor irakiene, folosind aceleași tipuri de rachete, dar și sisteme nord-coreene.

Aceste atacuri au avut un impact mai degrabă psihologic decât strategic, similar cu raidurile din Primul Război Mondial, când dirijabilele germane au bombardat Londra și Parisul. În Al Doilea Război Mondial, bombardamentele asupra orașelor au crescut în intensitate, dar nu au decis singure rezultatul conflictului.

În anii ’80, condițiile pentru un „război al orașelor” s-au reunit, iar acest tip de conflict a fost intens mediatizat de presa occidentală. Atacurile asupra orașelor au fost o încercare de a schimba cursul războiului, însă succesul militar a rămas limitat.