PSD și AUR testează apropierea. Votul pentru noul guvern va arăta cât de departe pot merge
Președintele Nicușor Dan l-a desemnat pe 17 septembrie pe Siegfried Mureșan pentru funcția de prim-ministru, după o nouă rundă de consultări cu partidele parlamentare. Mureșan a acceptat desemnarea și trebuie acum să încerce să construiască majoritatea necesară pentru învestirea noului cabinet. Președintele a recunoscut chiar în momentul nominalizării că o asemenea majoritate nu era încă formată.
Aici începe testul politic real. PSD și AUR continuă să se delimiteze public, dar între cele două partide există deja acorduri punctuale în Parlament. În același timp, AUR spune că nu va vota un guvern din care nu face parte.
Cel mai vizibil precedent a apărut pe 8 septembrie. AUR a susținut candidatul PSD pentru Radio România, iar PSD propunerea AUR pentru TVR. Petrișor Peiu, liderul senatorilor AUR, a confirmat explicit că a existat o înțelegere între cele două formațiuni.
Este prea puțin pentru a vorbi despre o alianță. Dar este suficient pentru o întrebare mai importantă: poate AUR transforma acordurile punctuale într-o influență constantă asupra majorităților parlamentare, chiar fără să intre imediat la guvernare?
Pentru Alexandru-Ionuț Drăgulin, analist de politică externă în cadrul Institutului Diplomatic Român, relația dintre cele două partide se află într-o etapă de „tatonare și normalizare controlată”. În analiza sa, el avertizează că episodul Radio România-TVR nu trebuie nici redus la o simplă întâmplare parlamentară, nici interpretat prematur ca dovada unei alianțe ascunse.
Acordul pentru Radio România și TVR a testat cât de bine pot coopera
Înțelegerea privind conducerile interimare ale celor două instituții publice de media contează dincolo de numirile propriu-zise.
Drăgulin o descrie drept un posibil „balon de încercare”. PSD și AUR au putut verifica dacă partenerul respectă o înțelegere și cum reacționează propriul electorat, fără să își asume costurile unei coaliții formale.
Până acum, cooperarea a rămas limitată. Pe 11 septembrie, Petrișor Peiu vorbea despre „mici înțelegeri în Parlament”, nu despre un protocol între PSD și AUR. În același interviu, liderul senatorilor AUR preciza că partidul nu va vota un guvern din care nu face parte.
Nici în interiorul celor două formațiuni pozițiile nu sunt complet uniforme. În AUR au apărut mesaje diferite despre posibilitatea unei guvernări alături de PSD. În tabăra social-democrată, Dragoș Benea a criticat logica unui „cordon sanitar” rigid în jurul AUR și a spus că un eventual guvern comun nu ar trebui tratat automat drept un scenariu dramatic. El a precizat însă că aceasta este o poziție diferită de cea a conducerii PSD.
Apropierea are costuri pentru ambele părți. AUR riscă să slăbească imaginea de partid antisistem pe care și-a construit o parte din ascensiune. PSD riscă să consolideze politic principalul său competitor și să deschidă o dispută internă asupra limitelor cooperării cu acesta.
Acordul asupra TVR și Radio România are și o miză mai largă. Pentru Drăgulin, accesul sistematic la instituții care contribuie la formarea dezbaterii publice poate influența în timp modul în care societatea discută războiul din Ucraina, Rusia, NATO și costurile securității regionale. O asemenea influență nu schimbă singură politica externă, dar poate modifica mediul politic în care aceasta trebuie susținută.
AUR încearcă să treacă de la partid de protest la partid-pivot
Drăgulin vede disponibilitatea AUR de a negocia participarea la guvernare ca parte a unei repoziționări mai largi.
Pentru un partid care a crescut prin mobilizarea nemulțumirilor, următorul pas este demonstrarea capacității de a transforma sprijinul electoral în influență instituțională. Asta presupune negociere, oameni capabili să ocupe funcții și disponibilitatea de a-și asuma cel puțin o parte din costurile guvernării.
AUR păstrează în paralel două variante. Poate continua să ceară alegeri anticipate, dar se pregătește și pentru situația în care actualul Parlament va produce o nouă majoritate. Cele două direcții nu se exclud: partidul poate prefera anticipatele și, simultan, să negocieze poziția pe care ar ocupa-o dacă acestea nu au loc.
Partidul încearcă în același timp să își mărească greutatea parlamentară. Peiu a confirmat discuții cu parlamentari din formațiuni mai mici sau neafiliați, inclusiv pentru coordonarea voturilor la învestirea viitorului guvern.
Diferența esențială este însă între participarea la negocieri și momentul în care voturile AUR devin necesare.
Influența nu începe neapărat cu intrarea în Guvern
Pentru ca AUR să influențeze politica statului, nu este obligatoriu să primească imediat ministere.
Parlamentul îi oferă alte instrumente: învestirea și menținerea unui cabinet, adoptarea bugetului, legislația din domeniul apărării, ratificarea acordurilor internaționale și activitatea comisiilor de specialitate.
Dacă voturile AUR devin necesare în mod repetat, partidul poate încerca să obțină în schimb concesii programatice, poziții instituționale sau priorități bugetare.
Există și un mecanism mai puțin vizibil. PSD și alte partide pot ajunge să preia teme suveraniste sau să își ajusteze anumite poziții dacă încearcă să limiteze pierderea de alegători către AUR.
În acest scenariu, influența formațiunii nu s-ar măsura doar în ministere, ci și în concesiile pe care celelalte partide ar fi dispuse să le facă pentru a obține voturile sale.
Politica externă s-ar schimba mai degrabă prin condiționare decât prin ruptură
O influență parlamentară constantă a AUR nu ar însemna automat schimbarea orientării externe a României.
Apartenența la NATO și Uniunea Europeană, atribuțiile Președinției și Guvernului, rolul CSAT, continuitatea Ministerului Afacerilor Externe și angajamentele internaționale sunt factori puternici de stabilitate.
Drăgulin vede însă posibilitatea unei schimbări mai graduale: o politică mai condițională, selectivă și tranzacțională.
Dosarele cele mai sensibile ar fi sprijinul militar și politic pentru Ucraina, sancțiunile împotriva Rusiei, participarea României la proiectele europene de apărare, utilizarea fondurilor SAFE, politica față de Republica Moldova și integrarea europeană.
România ar putea continua să își afirme fără ambiguitate apartenența euroatlantică, în timp ce disputele interne s-ar muta asupra obligațiilor concrete asociate acestei orientări: resursele destinate Ucrainei, costurile apărării, proiectele europene finanțate sau condițiile impuse anumitor decizii externe.
Drăgulin atrage atenția și asupra efectului indirect al presiunii electorale. Dacă alte partide încep să își adapteze discursul pentru a limita ascensiunea AUR, agenda formațiunii poate produce efecte înainte ca aceasta să ajungă efectiv la guvernare.
Pentru partenerii externi, problema ar fi atunci mai puțin o eventuală schimbare formală a orientării României și mai mult scăderea predictibilității sale. Întârzierile, mesajele contradictorii sau condiționarea unor decizii de negocierile parlamentare pot afecta percepția asupra Bucureștiului chiar dacă direcția strategică rămâne aceeași.
Adevăratul test este învestitura și apoi bugetul
Desemnarea lui Siegfried Mureșan mută acum discuția din zona declarațiilor în cea a voturilor.
AUR și-a reiterat după consultările de la Cotroceni poziția că nu va susține un cabinet din care nu face parte. Peiu a reafirmat această condiție pe 17 septembrie.
Pentru Drăgulin, nici negocierile dintre PSD și AUR, nici împărțirea unor funcții nu sunt suficiente pentru a demonstra existența unei relații politice stabile.
Pragul apare atunci când funcționarea unei majorități începe să depindă în mod repetat de cooperarea dintre cele două formațiuni.
„Criteriul esențial este trecerea de la relația tranzacțională la dependență.”
Un vot care permite învestirea sau menținerea unui cabinet, o abținere decisivă, susținerea bugetului, apariția unui protocol politic ori coordonarea constantă asupra unor proiecte importante ar conta mai mult decât declarațiile liderilor.
La fel de relevantă ar fi evoluția pozițiilor externe. AUR și-ar putea modera discursul despre Rusia și Ucraina pentru a face apropierea acceptabilă social-democraților. Mișcarea inversă ar fi disponibilitatea PSD de a extinde cooperarea fără ca AUR să își revizuiască mai întâi aceste poziții.
Deocamdată există acorduri punctuale și canale funcționale de negociere. Nu există o alianță PSD-AUR și nici o strategie comună de guvernare.
Învestirea viitorului cabinet va arăta dacă această distanță rezistă atunci când fiecare vot începe să conteze. Dacă Siegfried Mureșan reușește să formeze un guvern, bugetul va fi următorul test: acolo se vede mai clar cine este dispus să își asume costurile susținerii unei majorități, nu doar să negocieze cu ea.
Alexandru-Ionuț Drăgulin, analist de politică externă în cadrul Institutului Diplomatic Român. Profil LinkedIn.