România între descurajare și incidentele mici: unde începe testarea NATO?

La sfârșitul lunii iulie, România a făcut ceva ce până atunci evitase: a început să doboare dronele care îi încălcau spațiul aerian. Pe 24, 25 și 26 iulie, trei aparate au fost distruse de aviația română în trei zile.

Schimbarea a fost evidentă mai ales în reacția Bucureștiului. Ani la rând, războiul de lângă Dunăre a adus fragmente de drone pe teritoriul românesc, alerte pentru populație și avioane ridicate pentru supraveghere. De data aceasta, România a tras.

Mai greu de spus este dacă s-a schimbat și comportamentul Rusiei.

Trei incidente într-un interval atât de scurt pot arăta ca începutul unei tendințe. Dar pot fi și efectul intensificării atacurilor asupra porturilor ucrainene de la Dunăre, unde distanța până la frontiera românească se măsoară uneori în sute de metri.

Mihai Zodian, cercetător specializat în descurajare, relații internaționale și proliferare nucleară, evită tocmai această concluzie rapidă. Pentru a spune dacă asistăm la o intensificare reală, ar trebui, în opinia lui, să vedem câte drone au atacat Ismailul și Reniul din 2022 până acum, de câte ori au ieșit din traseu și cât de des asemenea incidente au ajuns în spațiul românesc.

Deocamdată avem prea puține date pentru a spune că Moscova testează deliberat România. Există însă o schimbare care se vede deja: răspunsul Bucureștiului.

„Reacționând ferm, România a arătat că sunt costuri și pentru Rusia”, spune Zodian.

Când un incident începe să arate ca o tendință

Primul lucru care ar merita urmărit este frecvența. Pentru Zodian, dacă incidentele cu drone ar deveni mai frecvente, „câteva pe săptămână, sau cam pe-acolo”, situația ar începe să arate diferit.

Dar cazul apărut pe 8 august la granița româno-bulgară arată și cât de atent trebuie citit fiecare asemenea episod.

O dronă a explodat lângă Kardam, în Bulgaria, foarte aproape de România. Primele evaluări ale autorităților bulgare au indicat că aparatul ar putea fi o dronă-momeală de tip Maya, de tipul celor folosite de forțele ucrainene. Originea sa exactă nu fusese însă stabilită, iar Sofia nu identificase indicii privind un atac deliberat asupra Bulgariei. Ucraina a spus că armata sa verifică incidentul și că nu a direcționat în mod intenționat vreun mijloc spre teritoriul bulgar.

Ministerul român al Apărării a precizat că sistemele sale radar nu detectaseră niciun vehicul aerian care să fi traversat spațiul României către Bulgaria și nici o traiectorie care să indice o asemenea trecere.

Incidentul arată însă de ce explicațiile simple pot fi înșelătoare. O dronă apărută la frontiera NATO nu înseamnă automat o provocare rusească. Poate fi o eroare, poate ieși din traseu, poate fi afectată de bruiaj sau poate avea o origine diferită de cea presupusă inițial.

Într-o zonă în care războiul se desfășoară la câțiva kilometri de teritoriul NATO, înainte de a vorbi despre intenție trebuie stabilit ce s-a întâmplat.

Între descurajarea nucleară și acțiunile de intensitate joasă

Zodian nu crede că Rusia și NATO se îndreaptă spre o escaladare militară majoră. Pentru el, escaladarea ar însemna „un salt major în ostilitate/violență”, iar un asemenea scenariu i se pare puțin probabil.

Argumentul ține în primul rând de descurajare. NATO este o alianță nucleară și, după cum subliniază Zodian, „în general, NATO este mai puternic decât Rusia”.

Asta lasă însă deschisă o altă problemă.

Zodian invocă paradoxul stabilitate-instabilitate: riscul unei confruntări majore poate rămâne redus, în timp ce riscul unor incidente de intensitate joasă, asimetrice sau hibride poate crește.

Ce formă ar putea lua ele este mai greu de spus.

„Este specific acțiunilor asimetrice că nu pot fi ușor anticipate”, spune el. Există însă exemple, „de la spionaj, la sabotaje, amenințări etc.”.

Pe 5 august, o dronă cu un dispozitiv exploziv a fost găsită lângă pista aeroportului Leipzig/Halle, unul dintre cele mai importante noduri cargo din Europa. Autoritățile germane au deschis o anchetă antiteroristă, iar ministrul de Interne Alexander Dobrindt a vorbit despre o amenințare hibridă care ridică pericolul la un nou nivel. Autorul nu fusese stabilit public.

O zi mai târziu, The Wall Street Journal a relatat, citând noi evaluări ale serviciilor americane de informații, că Vladimir Putin ar putea încerca până în 2029 să testeze determinarea NATO prin acțiuni limitate. Printre scenariile analizate se află atacuri cibernetice, sabotaje și alte operațiuni hibride, dar și posibilitatea, considerată mai puțin probabilă, a unei incursiuni militare limitate.

Evaluările americane sunt mai alarmante decât perspectiva lui Zodian. El nu exclude creșterea riscului unor incidente de intensitate joasă, dar avertizează că, în acest punct, vorbim încă și despre speculație.

Ce s-ar schimba dacă Rusia nu ar mai fi blocată în Ucraina

Există și un motiv foarte concret pentru care Rusia are acum limite în alte direcții: războiul din Ucraina.

Zodian spune că sunt „ținte mai tentante pentru Rusia”, care în prezent „e blocată în Ucraina”.

Întrebat ce schimbare ar putea modifica acest calcul și expune mai mult state precum România, răspunsul lui este direct: „dacă războiul s-ar încheia și Rusia s-ar putea concentra în alte părți”.

El nu se așteaptă însă la un asemenea deznodământ prea curând.

„Eu mă aștept să dureze mult, ani, decenii, cu perioade violente și înghețate”, spune Zodian.

Aici apare un paradox și pentru statele de pe Flancul Estic. O eventuală înghețare a războiului nu ar însemna automat că presiunea de securitate din regiune dispare. Dacă Moscova ar avea mai puține resurse angajate în Ucraina, ar putea avea mai multă libertate să se concentreze în alte părți.

Pentru România, acesta este probabil scenariul care merită urmărit pe termen mai lung, nu perspectiva unui atac militar iminent.

România trebuie să vadă modelul înainte să devină evident

Incidentele din iulie au arătat că Bucureștiul este dispus să reacționeze atunci când spațiul său aerian este încălcat. Mai dificil va fi să stabilească momentul în care asemenea episoade încetează să mai fie cazuri izolate și încep să formeze un model.

Aici reperul oferit de Zodian este unul simplu: frecvența. Câteva incidente pe săptămână ar schimba deja datele problemei.

Până atunci, diferența dintre accident, efect secundar al războiului și provocare deliberată rămâne esențială.

Într-un context în care confruntarea directă dintre Rusia și NATO rămâne puțin probabilă, tocmai această zonă ambiguă va fi, probabil, cel mai greu de interpretat pentru București.


Mihai Zodian este cercetător specializat în descurajare, relații internaționale și proliferare nucleară. Opiniile exprimate în acest material sunt formulate în nume propriu și nu reflectă poziția instituțiilor cu care este afiliat. Profil LinkedIn.

Surse

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *