Războiul ajunge la graniță. Rusia aduce pericolul, dar România răspunde pentru protecție
În noaptea de 20 spre 21 iulie, Gas Lisbon a fost lovită în Marea Neagră, la aproximativ 20 de mile marine de coasta României. Nava, aflată sub pavilion liberian, venea din Egipt și se îndrepta spre portul ucrainean Reni. La bord se aflau 17 oameni. Autoritățile române i-au evacuat, trei dintre ei fiind răniți, apoi au trimis un remorcher pentru nava avariată.
Atacul a avut loc în afara apelor teritoriale românești, iar autorul nu fusese stabilit oficial. Nicușor Dan l-a legat însă de războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei.
Pentru București, aceasta nu mai este o discuție despre eventuale efecte ale conflictului la graniță. Efectele există deja. Au fost găsite fragmente de drone în apropierea Dunării, un aparat a căzut pe acoperișul unui bloc din Galați, o dronă maritimă a explodat în Portul Constanța, iar acum o navă comercială a fost lovită în apropierea coastei.
Întrebarea este ce poate face România atunci când războiul ajunge lângă un oraș, într-un port sau pe o rută comercială pe care trebuie să o supravegheze.
La Galați, Tulcea și Constanța, oamenii nu măsoară securitatea în comunicate NATO. O măsoară după cât de repede vine alerta și după ce se întâmplă între detectarea pericolului și impact.
Rusia este vinovată. Autoritățile române trebuie să explice reacția
Marina Lupică, studentă la programul Security and Diplomacy al SNSPA și originară din Galați, spune că localnicii nu pun toate responsabilitățile în același loc.
Din reacțiile pe care le-a observat după incidentul din 29 mai, cei mai mulți au atribuit Rusiei responsabilitatea pentru drona ajunsă deasupra orașului. Aparatul a intrat în spațiul aerian românesc în noaptea de 28 spre 29 mai și a căzut pe acoperișul unui bloc. Radarele militare îl urmăriseră până în partea de sud a Galațiului. Acoperișul a luat foc, iar două persoane au fost rănite.
Pentru localnici, Rusia a adus pericolul până la Galați. Asta nu a oprit însă întrebările adresate autorităților române.
Marina Lupică spune că mulți oameni au criticat avertizarea venită cu doar puțin timp înaintea impactului. Alții s-au întrebat de ce drona nu a fost interceptată, deși fusese urmărită înainte să ajungă deasupra orașului.
Nu este o contradicție. Oamenii pot considera Rusia responsabilă pentru incident și, în același timp, pot cere statului român să explice de ce nu a putut opri aparatul sau de ce populația nu a fost avertizată mai devreme.
Moscova răspunde pentru extinderea războiului. Bucureștiul răspunde pentru felul în care își protejează cetățenii.
RO-Alertul, între rutină și pericol real
Locuitorii Galațiului au primit în ultimii ani mai multe mesaje RO-Alert din cauza atacurilor rusești asupra porturilor ucrainene de la Dunăre. Cele mai multe nu au fost urmate de vreun incident vizibil în oraș.
Cu timpul, avertismentele au devenit o rutină. Marina Lupică spune că mulți oameni au început să le vadă ca pe o măsură de precauție, nu ca pe semnul unui pericol care îi putea atinge direct.
Drona căzută în mai a schimbat lucrurile. Războiul nu mai era doar zgomotul exploziilor auzit peste Dunăre sau imaginile atacurilor asupra porturilor ucrainene. Ajunsese pe acoperișul unui bloc din Galați.
Mesajul RO-Alert a confirmat pericolul, dar nu le-a oferit oamenilor prea mult timp să reacționeze. Aparatul fusese urmărit, avertizarea a venit târziu, apoi s-a produs impactul. Pentru mulți localnici, imaginea rămasă este simplă: statul a văzut pericolul apropiindu-se, dar nu l-a putut opri.
România nu poate promite că va doborî fiecare dronă. Poate însă să explice de ce unele aparate nu sunt interceptate, ce limite tehnice sau juridice există și ce măsuri sunt luate după fiecare incident.
Când explicațiile lipsesc, prudența instituțională seamănă ușor cu neputința.
La Constanța, un alt tip de risc
La începutul lunii iunie, o dronă maritimă ucraineană a explodat în Portul Constanța, în apropierea unui terminal petrolier. Ucraina avertizase România că pierduse controlul asupra mai multor aparate, posibil din cauza interferențelor electronice rusești. Zona a fost evacuată, iar explozia nu a provocat victime.
Cazul este diferit de cel din Galați. Acolo a fost vorba despre un aparat rusesc ajuns pe teritoriul României. La Constanța, despre o dronă ucraineană care ieșise de sub control.
Actorii și responsabilitatea nu trebuie amestecate. Riscul pentru România rămâne însă concret în ambele situații. Un sistem fără pilot folosit în război poate ieși de pe traseu și poate ajunge într-un oraș, într-un port sau lângă instalații energetice.
Pentru oamenii din zonă, prima întrebare nu este cine poartă răspunderea juridică. Prima întrebare este dacă pot fi avertizați și scoși din pericol la timp.
Războiul nu se oprește la limita apelor teritoriale
Lovirea navei Gas Lisbon mută discuția din porturi spre navigația comercială. Incidentul s-a produs în afara teritoriului României, dar consecințele au ajuns imediat la instituțiile române: marinari răniți, evacuare, o navă avariată și un nou risc pentru circulația în Marea Neagră.
Linia apelor teritoriale contează juridic. Pentru securitate, ea nu este însă un zid.
România trebuie să supravegheze un spațiu în care circulă nave comerciale, funcționează porturi importante și se află infrastructuri energetice. În același spațiu ajung drone, mine și efectele războiului electronic.
Incidentele din Galați, Constanța și apropierea coastelor românești nu arată că România a devenit o țintă directă. Arată că războiul se desfășoară suficient de aproape încât să-i testeze instituțiile.
Pentru comunitățile de la Dunăre și de la Marea Neagră, apartenența la NATO rămâne importantă, dar nu este singurul criteriu al siguranței. Contează lucruri mult mai simple: când vine alerta, ce explicații primesc oamenii și dacă instituțiile pot face mai mult decât să urmărească pericolul pe radar.
Rusia aduce amenințarea tot mai aproape. Încrederea populației depinde însă de răspunsul României.
Marina Lupică este studentă la programul de masterat Security and Diplomacy din cadrul SNSPA. Profil LinkedIn.