Rusia nu inventează vulnerabilitățile României. Le transformă în arme
Propaganda rusă nu pornește, de cele mai multe ori, de la o minciună complet nouă. Ea caută tensiuni deja existente în societate, le simplifică, le scoate din context și le împinge până când devin surse de neîncredere față de Ucraina, Uniunea Europeană sau NATO.
Răzvan Ceuca, expert în relații externe în cadrul New Strategy Center, spune că Rusia nu are nevoie să inventeze teme noi. Îi este suficient să folosească frustrările și disputele care există deja în societatea românească.
Temele nu sunt noi. Mecanismul de exploatare este
În România, una dintre cele mai sensibile teme rămâne situația minorității române din Ucraina. Orice modificare privind educația în limba maternă sau utilizarea limbii române în comunitățile din Bucovina de Nord și Transcarpatia poate fi amplificată până la narațiunea că „Ucraina ne asuprește frații, iar noi o ajutăm degeaba”.
Aceeași logică reactivează dispute istorice și teritoriale legate de Bucovina, Ținutul Herța, sudul Basarabiei, canalul Bâstroe sau platoul continental din jurul Insulei Șerpilor. Este suficient ca o temă reală să fie desprinsă de context și prezentată drept dovadă a unei ostilități permanente a Ucrainei față de România.
O altă linie de atac este opoziția dintre „refugiatul privilegiat” și românul sărac. Povești despre ucraineni cu mașini scumpe și ajutoare presupus uriașe sunt puse lângă problemele pensionarilor sau ale familiilor vulnerabile. Scopul nu este discutarea politicilor sociale, ci transformarea frustrării economice în resentiment față de ucraineni.
La fel funcționează și tema cerealelor. Nemulțumirile reale ale fermierilor sunt împinse spre ideea că guvernul român și Uniunea Europeană ar sacrifica agricultura locală pentru interesele unor corporații din Ucraina.
Cea mai eficientă narațiune rămâne însă frica de război: „nu este războiul nostru”. Sprijinul militar sau logistic pentru Ucraina este prezentat ca un pas care ar atrage România într-un conflict direct cu Rusia. În acest registru, o pace forțată, care ar însemna de fapt capitularea Ucrainei, este ambalată drept pacifism.
În timpul incidentelor cu drone din Galați și Constanța, această narațiune a mers până la acuzația că Ucraina însăși s-ar afla în spatele atacurilor pentru a atrage România în conflict.
De la Parlament la grupurile de rețete
Mesajele nu circulă printr-un singur canal. Modelul actual este hibrid și descentralizat.
Partidele și liderii populiști sau suveraniști oferă legitimitate politică unor narațiuni care până atunci circulau la marginea spațiului public. Odată rostite în Parlament sau într-un studio de televiziune, ele capătă aparența unei poziții politice normale.
În jurul lor funcționează o infrastructură mai greu de urmărit: site-uri de „știri” fantomă, bloguri obscure, portaluri pseudo-științifice sau religioase, influenceri și „analiști independenți”.
Unii dintre acești actori nu trebuie să fie plătiți direct de Moscova. Este suficient ca mesajele să le confirme convingerile și să le aducă trafic, vizualizări și bani.
Propaganda intră și în spații care par complet nepolitice. Grupuri de Facebook despre rețete, anunțuri locale, parenting sau vaccinuri pot fi cumpărate ori infiltrate, apoi transformate treptat în canale pentru mesaje geopolitice.
TikTok oferă viteză și emoție, Telegram oferă comunități greu de moderat, iar rețelele de troli și boți creează impresia falsă că o opinie marginală este împărtășită de o majoritate.
Cum recunoaștem o campanie coordonată
Potrivit lui Răzvan Ceuca, diferența se vede în felul în care apar mesajele, în limbajul folosit, în profilurile care le distribuie și, mai ales, în scopul urmărit.
Nemulțumirea autentică pornește de jos în sus. Are cauze concrete, limbaj divers și urmărește o soluție: subvenții pentru agricultori, repararea unui drum sau schimbarea unei decizii.
O campanie coordonată apare brusc și simultan pe zeci de pagini și canale. Folosește aceleași cuvinte-cheie, aceleași formulări și același ton apocaliptic.
Conturile implicate au adesea puțină activitate personală, imagini generice sau generate artificial și distribuie aproape exclusiv conținut politic.
Diferența esențială este scopul. Nemulțumirea reală cere rezolvarea unei probleme. Operațiunea de influență folosește problema pentru a produce haos, neîncredere și ură față de un țap ispășitor, de regulă Ucraina, refugiații, UE sau NATO.
România reacționează încă prea târziu
Răspunsul nu poate începe abia după ce o minciună a fost repetată atât de mult încât o parte a publicului a început să o creadă.
România are nevoie de comunicare strategică proactivă: să explice din timp cum funcționează tranzitul cerealelor, ce sprijin primesc în realitate refugiații și ce s-a întâmplat în cazul unui incident de securitate.
La aceasta se adaugă educația media, moderarea în limba română și parteneriatul cu organizațiile de fact-checking și jurnaliștii de investigație.
Propaganda rusă este eficientă nu pentru că inventează o realitate paralelă, ci pentru că intră în fisurile realității existente.
De aceea, reziliența nu începe doar cu demontarea minciunilor. Începe cu instituții care comunică la timp și cu o societate care nu lasă frustrările reale să fie transformate în arme împotriva ei.
Răzvan Ceuca este expert în relații externe în cadrul New Strategy Center. Profil LinkedIn