Summitul NATO de la Ankara testează angajamentul SUA față de flancul estic

Liderii celor 32 de state membre NATO se reunesc la Ankara pe 7-8 iulie 2026 într-un moment de incertitudine fără precedent pentru Alianța transatlantică. Washingtonul a redus în mai 2026 capabilitățile militare alocate NATO în caz de criză, forțând aliații europeni să completeze golurile în câteva săptămâni. Summitul urmează să confirme dacă Europa poate prelua apărarea propriului continent și dacă angajamentul SUA față de Articolul 5 rămâne intact.

Ce s-a întâmplat

Statele Unite au anunțat în mai 2026 reducerea capabilităților militare alocate NATO, invocând necesitatea de a pune capăt unei „codependențe nesănătoase” față de forțele americane, în contextul în care Washingtonul se confruntă cu potențiale conflicte simultane în mai multe teatre de operațiuni. Reducerile includ avioane de luptă F-15 și F-15E (scădere cu o treime, la 99 de aparate), drone MQ-4 și MQ-9 Reaper (înjumătățite la 12), avioane de realimentare KC-135 și KC-46 (de la 79 la 63), precum și bombardiere strategice și portavioane (doar unul disponibil în loc de două).

Generalul Alexus Grynkewich, comandantul suprem al NATO, a declarat pe 3 iulie că aliații europeni au completat în câteva săptămâni aproape toate golurile lăsate de reducerile americane. „În acele câteva domenii în care nu au în prezent o capacitate similară de înlocuire, căutăm capabilități alternative cu efect echivalent”, a precizat Grynkewich. Principala lacună pe care NATO încă se străduiește să o acopere rămâne în domeniul bombardierelor strategice, unde SUA va pune la dispoziție doar un aparat în loc de două.

Declarația finală a summitului, aprobată pe 3 iulie de ambasadorii tuturor celor 32 de state membre, inclusiv SUA, confirmă că liderii NATO vor reafirma „angajamentul de nezdruncinat față de apărarea colectivă în cadrul pactului Articolul 5 din Tratatul de la Washington și față de legătura transatlantică”. Textul stipulează: „Un atac împotriva unuia este un atac împotriva tuturor”. Aliații NATO se angajează, de asemenea, să aloce 70 de miliarde de euro (80 de miliarde de dolari) pentru asistență militară Ucrainei în 2026 și „niveluri cel puțin echivalente” de sprijin în 2027.

Secretarul general NATO Mark Rutte a declarat la Berlin pe 2 iulie că summitul se va concentra pe transformarea cheltuielilor suplimentare în capabilități operaționale și pe extinderea industriilor de apărare. „NATO este și va rămâne întotdeauna o alianță transatlantică, dar trebuie să o reechilibrăm spre mai bine”, a spus Rutte. „Lucrând îndeaproape cu Statele Unite, aliații europeni și Canada își asumă o responsabilitate mai mare pentru apărarea convențională în Europa.”

Îndoieli pe flancul estic despre răspunsul american

Țările de pe flancul estic al NATO — Polonia, statele baltice și România — se confruntă cu un scenariu de coșmar: ce se întâmplă dacă Rusia atacă și SUA nu intervine? La o întâlnire din Tallinn în mai 2026, subsecretarul de stat american Thomas DiNanno a fost întrebat direct dacă trupele americane vor lupta dacă Rusia invadează statele baltice. Răspunsul său nu a inclus cuvântul „da”.

Dovilė Šakalienė, fost ministru lituanian al apărării, a comparat relația dintre Europa și SUA cu „o familie disfuncțională în care divorțul nu este o opțiune”, subliniind că golurile de securitate în cazul retragerii americane ar fi imposibil de acoperit. Președintele Trump a declarat pe 3 iulie pe Truth Social că este „ridicol” ca Statele Unite să cheltuiască bani pentru a proteja membrii NATO „fără a obține vreun beneficiu din asta”.

Un joc de război german desfășurat la începutul anului 2026 a simulat un atac rusesc asupra Lituaniei, explorând răspunsul Berlinului în absența sprijinului american. Ministrul german al apărării Boris Pistorius a declarat în iunie că Germania va prelua responsabilitatea, dar a avertizat că este necesară „o tranziție ordonată”, deoarece „nimeni — inclusiv americanii — nu ar trebui să aibă vreun interes să vadă apărând goluri periculoase de capabilități ca urmare a unei retrageri dezordonate care nu poate fi compensată în timp util”.

Surse

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *